Intr-o noapte adanca si albastra,sus,pe intinsul cerului, rasare luna. O cheama stelele. Este o liniste si un intuneric adanc.
Eu si prietenii mei ne uitam la frumosul fenomen.Sus,pe cer , sunt niste stele ata de frumoase...Am vazut o stea cazatoare. Le-am aratat-o prietenilor mei. Ne-am pus dorinta ca prietenia noastra sa fie vesnica, si sa fie doar pace in lume, sa nu mai existe conflicte.
In acea noapte am adormit toti fericiti, si ne vom trezi intr-o lume mult mai buna, asemeni sufletelor noastre.
luni, 8 noiembrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
Domnu Trandafir
Invatatorul meu,Morariu Codrut, ne-a invatat alfabetul,ne-a invatat sa scriem si sa citim, sa rezolvam probleme la matematica,stiinte,informatica,sa credem in patria noastra si in Dumnezeu.
Ne-a dus in excursii si drumetii.E foarte bun cu noi. Chiar daca uneori il mai suparam,el tot ne iubeste. Sentimentul e reciproc.
Cam de doua ori pe saptamana ne canta la chitara.Uneori vedeam cate un film, sau citeam povesti.
El e un model foarte bun pentru noi, si asteapta mult mai multe de la noi, nu pentru ca e greu de multumit, ci pentru ca stie ca putem realiza mult mai mult decat facem acum.
Pe unii dintre noi, inafara orelor de scoala ne antreneaza pentru echipa de fotbal.El se consuma extrem de mult pentru noi, si isi rapeste o groaza de timp liber cu noi.
Retin cu drag compunerile pe care le-am realizat despre mame,despre toamna,primavara,iarna si vara.
Ne-a invatat sa scriem cu stiloul si sa folosim in comunicare expresiile frumoase intalnite in textele citite.
Ne-a dus in excursii si drumetii.E foarte bun cu noi. Chiar daca uneori il mai suparam,el tot ne iubeste. Sentimentul e reciproc.
Cam de doua ori pe saptamana ne canta la chitara.Uneori vedeam cate un film, sau citeam povesti.
El e un model foarte bun pentru noi, si asteapta mult mai multe de la noi, nu pentru ca e greu de multumit, ci pentru ca stie ca putem realiza mult mai mult decat facem acum.
Pe unii dintre noi, inafara orelor de scoala ne antreneaza pentru echipa de fotbal.El se consuma extrem de mult pentru noi, si isi rapeste o groaza de timp liber cu noi.
Retin cu drag compunerile pe care le-am realizat despre mame,despre toamna,primavara,iarna si vara.
Ne-a invatat sa scriem cu stiloul si sa folosim in comunicare expresiile frumoase intalnite in textele citite.
duminică, 3 octombrie 2010
Excelenţei Sale, Dascălul
"Să ţii în palmă sufletul unui copil este, cu siguranţă, un privilegiu; să fii important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin! “
Acum, la un nou început de an şcolar, ne îndreptăm gândurile spre ucenicii dornici de a desluşi tainele buchiilor, dar , în acelaşi timp şi spre dascălii lor , în semn de preţuire pentru devotamentul cu care îşi dăruiesc sufletul.
Excelenţa Sa, Dascălul, nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu
are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi
fire albe de la generaţiile care sunt şi de la cele care au fost.
Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei...Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori, şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele ,vinde pe bani mărunţi, secundele fiilor lui.
Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi
de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îl uită în anticameră ca pe un obiect decorativ.
Alteori zâmbet de rodie îi inundă obrajii, când , pe stradă,cineva îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sunt...”
Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi,care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere – într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu două preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.
Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii.Ei au dăruit. El se dăruieşte.Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul
Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi
de dincolo pruncii sufletului său.
DASCĂLUL MEU, îţi doresc:
SĂ POŢI SĂ CREZI
când unii te înşeală
SĂ TE RIDICI
când alţii te doboară
SĂ POŢI PĂSTRA
ce alţii vor s-alunge
SĂ RÂZI
chiar dacă sufletul îţi plânge
ŞI CALD TU SĂ RĂMÂI
chiar de afară ninge.
ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE
( R.Kipling )
Acum, la un nou început de an şcolar, ne îndreptăm gândurile spre ucenicii dornici de a desluşi tainele buchiilor, dar , în acelaşi timp şi spre dascălii lor , în semn de preţuire pentru devotamentul cu care îşi dăruiesc sufletul.
Excelenţa Sa, Dascălul, nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu
are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi
fire albe de la generaţiile care sunt şi de la cele care au fost.
Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei...Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori, şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele ,vinde pe bani mărunţi, secundele fiilor lui.
Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi
de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îl uită în anticameră ca pe un obiect decorativ.
Alteori zâmbet de rodie îi inundă obrajii, când , pe stradă,cineva îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sunt...”
Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi,care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere – într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu două preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.
Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii.Ei au dăruit. El se dăruieşte.Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul
Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi
de dincolo pruncii sufletului său.
DASCĂLUL MEU, îţi doresc:
SĂ POŢI SĂ CREZI
când unii te înşeală
SĂ TE RIDICI
când alţii te doboară
SĂ POŢI PĂSTRA
ce alţii vor s-alunge
SĂ RÂZI
chiar dacă sufletul îţi plânge
ŞI CALD TU SĂ RĂMÂI
chiar de afară ninge.
ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE
( R.Kipling )
joi, 18 martie 2010
Primăvara
Primăvara este cel mai frumos anotimp din lume.
Bulgărele de aur topit aruncă văpăi topind zăpada și lăsând loc frumoșilor ghiocei. Au început să roiască fluturii, albinele și toate gâzele pământului.
În pădure se trezește Moș Martin și vecinii lui. Peste tot sunt doar ghiocei, brândușe și toporașii albaștri , ca și cum, peste toate câmpiile sunt așternute uriașe covoare de flori. Acestea au început să zugrăvească tabloul curcubeului de miresme, pe partitura imnurilor intonate de glasurile cristaline ale păsărilor.
Zilele trecute, împreună cu tatăl meu, am fost oaspeții pădurii.Mierlele cântătoare ne-au întâmpinat , iar brândușele, toporașii și ghioceii ne luminau drumul ca niște rubine gingașe. Crengile copacilor fâlfâiau în vânt, iar căprioarele își potoleau setea la zivor.
Salutare, primăvară ! Timp frumos, bine-ai venit !
sâmbătă, 6 martie 2010
Mamei
Mama e duioasă
Chiar când e nervoasă
Mama mă iubeşte
Pentru mine ea trudeşte.
Mamă, te iubesc
Pentru tine eu muncesc
Mama mă iubeşte
Exact cum o iubesc
Mama e duioasă
Ca şi scrisul ei
Literă frumoasă
Desprinsă din condei
Chiar când e nervoasă
Mama mă iubeşte
Pentru mine ea trudeşte.
Mamă, te iubesc
Pentru tine eu muncesc
Mama mă iubeşte
Exact cum o iubesc
Mama e duioasă
Ca şi scrisul ei
Literă frumoasă
Desprinsă din condei
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Gânduri pentru 2010
În 2010 îmi doresc sănătate,bucurie şi să învăţ bine .
Aş mai vrea să câştig la loterie , să fie părinţii mei sănătoşi şi să fie toţi copiii din clasă cuminţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
